|sâmbătă, iulie 31, 2021
Sunteti aici: Home » Lumea copiilor » Cand copilul se teme
  • Urmareste-ne!

Cand copilul se teme 

Foarte multi parinti imi vorbesc despre fricile
copiilor lor, care de multe ori raman fara solutie
si chiar se amplifica in ciuda efortului depus de
ei pentru a linisti copilul.   

M-am gandit asadar sa ma aplec in acest articol asupra acestei teme si sa cautam impreuna cateva semnificatii ale fricii copiilor. In primul rand as vrea sa subliniez ca de cele mai multe ori frica se asociaza cu un obiect concret ( animale, insecte, fenomene ale naturii, imagini, figure etc), ceea ce focalizeaza foarte mult spaima copilului, precum si eforturile parintilor de a-i explica copilului ca nu are de ce sa se teama sau de a evita respectivul obiect. De cele mai multe ori, mecanismul este insa urmatorul: intr-o anumita situatie, in relatie cu o anumita persoana, copilul a trait un afect foarte puternic care l-a speriat prin intensitatea lui dar si prin lipsa capacitatii copilului de a-l intelege. Pentru ca nu il poate exprima direct in relatie cu situatia in care s-a produs (din nevoia de a-l uita cat mai repede), acesta este deplasat asupra unui obiect din exterior, care devine noul reper al fricii copilului. In felul acesta, copilul poate pastra afectul, chiar daca ii anuleaza contextual in care el a aparut.

Astfel se explica faptul ca desi parintii insista adeseori asupra obiectului respective, frica totusi nu dispare, originea ei fiind alta.

Sa vedem in randurile de mai jos, cateva caracteristici ale fricii copiilor:
Pentru copii frica este adevarata, ei o traiesc la o mare intensitate, uneori ca pe o spaima. Parintii trebuie sa le arate ca ii cred si ca o iau in serios pentru a putea ajuta copilul sa se simta in siguranta sau sa se linisteasca. Frazele de genul: nu exista fantome, nu ai de ce sa-ti fie frica, nu te mai comporta ca un copil mic etc, nu fac decat sa creasca confuzia copilului si sa ii scada increderea in siguranta pe care i-o ofera adultul.
Fiecare frica are o poveste in mintea copilului, nu este suficient doar ceea ce ne imaginam noi din afara, ci este necesar sa ajutam copilul sa ne spuna ce isi imagineaza el si cum vede el in mintea lui ceea ce se intampla. A-i spune copilului: minti, nu mai inventa, vorbesti prostii etc, inseamna a-i anula valoarea lumii sale interioare care pentru el este la fel de importanta ca cea exterioara. A  avea acces la ceea ce isi imagineaza el, ne permite sa reglam raportul dintre lumea lui interioara si cea exterioara (realitatea)
Exista o semnificatie particulara a unei frici si ea se naste in experienta traita de un copil intr-un anumit context. Aceste semnificatii pot fi foarte profunde, uneori greu de imaginat din exterior  (teama de abandon, teama de separare, teama de moarte) si este important ca un copil sa poata exprima ceea ce simte si sa poata intelege adevaratul motiv pentru care se teme
Frica poate deveni o modalitate a copilului de a construi relatii si legaturi, conducand la o retragere, precautie, izolare etc. Nu este suficient sa spunem despre un copil ca este fricos din fire, ci este nevoie sa intelegem despre el ca modul acesta de a functiona ii va influenta felul in care investeste relatiile cu ceilalti.