|sâmbătă, iulie 11, 2020
Sunteti aici: Home » Interne » ŞOC! Pentru că nu aveau probe în dosarul de şantaj, procurorii DNA au vrut să răscolească sediile Intact şi Jurnalul Naţional!
  • Urmareste-ne!

ŞOC! Pentru că nu aveau probe în dosarul de şantaj, procurorii DNA au vrut să răscolească sediile Intact şi Jurnalul Naţional! 

Dosarul “RCS&RDS – Antene” scoate la iveală
tot mai mult impasul în care au intrat procurorii
DNA care merg pe pista şantajului.

Căzând în capcana întinsă Parchetului Anticorupţie de Ioan Bendei, care a dorit să rezolve cu ajutorul DNA conflictul comercial mai vechi şi de notorietate dintre firma RCS&RDS, unde era administrator şi Grupul Media Intact, procurorii au dat curs plângerii acestuia că este ameninţat de Sorin Alexandrescu. Burduşit cu tehnici de ascultare şi înregistrare, “vătămatul” Bendei a încercat pe parcursul discuţiilor avute cu directorul general al Antena Grup să “forţeze” ameninţări din partea acestuia. Cu bomba în cârcă (contractul dintre RCS&RDS şi firma lui Mitică Dragomir, aflat în investigare), Bendei a dorit să paseze rucsacul cu explozibil în ograda Antenei.

Strategia a convenit de minune în interiorul DNA, care a şi “văzut” un mare dosar de corupţie, în care urmau să fie anchetate persoanele  cheie din Antene, inclusiv cei care conduc politica editorială. Tema dosarului politic miroase de la o poştă, numai că procurorii au ales să spargă zidul cu capul! Marea problemă a procurorului Bendeac Iuliana din DNA a fost însă lipsa probelor. Din înregistrările “stoarse” din telefonul lui Bendei, doamna Bendeac (ciudată asemănare de nume!)  nu avea cum să încropească un dosar care să stea chiar şi firav în picioare. Ca atare, fără probe, se prezintă la Judecătoria Sectorului 5, Bucureşti, în 28 mai 2013, cu solicitarea unor percheziţii la sediile Intact Media Group şi Intact Publishing (compania care editează Jurnalul Naţional). Procurorul DNA a cerut ca percheziţia să fie extinsă ca valabilitate pe durata a 5 (cinci) zile.

Erau vizate birourile conducerilor celor două societăţi, precum şi dependinţele, care în condiţiile de birou deschis cuprind practic integral spaţiile redacţionale. Este o premieră în România cerera de percheziţie extinsă în două firme cu activitate de media, şi pe durata de 120 de ore!

Judecătorii, analizând cererea procurorului Bendeac, au hotărât că nu sunt motive şi probe care să o susţină, respingând cererea absurdă a DNA.

Cererile de percheziţionare a sediilor Intact, care găzduiesc cel mai puternic trust de presă din România, au fost judecate în şedinţă în Camera de Consiliu la 28 mai 2013. Deliberările din instanţă au relevat lipsa de temei a cererilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie exprimate de procurorul Iuliana Bendeac.
Formulările instanţei sunt foarte clare:

“Prin referatul nr. 129/P/2013 din 28.05.2013, înregistrat pe rolul acestei instanţe la aceeaşi dată, sub nr. 10574/302/2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat emiterea unor autorizaţii de percheziţie domiciliară la sediul INTACT MEDIA GROUP situat în Str. Gârlei 1B, Sector 1, Bucureşti.

Examinând actele dosarului de urmărire penală, instanţa reţine că prin încheierile din 22.04.2013 şi 23.04.2013 în dosarele nr. 840/302/2013 şi nr. 8578/302/2013, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a respins ca neîntemeiate cererile de efectuare de precheziţii domiciliare la adresele din localitatea Otopeni, Str. Radarului nr. 9, locuinţa învinuitului Alexandrescu Sorin şi Str. Gârlei nr. 1B, Sector 1 – biroul acestuia din cadrul sediului Trustului Intact Group, pentru nerespectarea criteriilor de competenţă şi apreciind că la acel moment procesual nu existau date şi indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzute de art. 194 alin 1 şi 2 C. pen raportat la art. 13 ind. Din Legea 78/2008 pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul Alexandrescu Sorin, director general al Antena TV Group.

Instanţa mai reţine că organele de urmărire penală au apreciat că se impune efectuarea de percheziţii domiciliare cu privire la învinuitul Alexandrescu Sorin pentru descoperirea şi strângerea de probe în cauză, respectiv contractul în original cu a cărei difuzare şantajează partea vătămată sau copii de pe acesta, eventuale notiţe, dar şi pentru identificarea altor documente în legătură cu prezenta cauză…

Analizând solicitarea formulată, Instanţa apreciază că admiterea acesteia este condiţionată atât de considerente procedurale, cât şi de fond.
Sub aspectul materialului probator administrat în legătură cu infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. 2 C. pen, rap la art. 13 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina învinuitului Alexandrescu Sorin, Instanţa apreciază că la acest moment procesual, materialul probator administrat nu conturează date sau indicii concludente cu privire la săvârşirea acesteia.
Instanţa are în vedere procesele-verbale de transcriere a interceptărilor existente la dosar, care ilustrează faptul că învinuitul intenţionează să emită adrese către societăţile contractante pentru a primi un răspuns oficial cu privire la acest document – RCS&RDS răspunzând la solicitarea Intact Publishing Jurnalul Naţional prin adresa nr. 14437 din 15.05.2013, să sesizeze autorităţile cu privire la acest contract, îi sugerează părţii vătămate că poate solicita un drept la replică şi îi propune să încheie un contract de retransmisie prin intermediul avocaţilor, stingând în acest fel litigiul dintre părţi.

În acelaşi sens, Instanţa observă că alături de procesele-verbale sus-menţionate, nici o altă probă ­ constând în declaraţiile părţii vătămate şi ale unui martor, nu denotă indicii din care să rezulte că învinuitul Alexandrescu Sorin ar fi constrâns-o pe partea vătămată, prin violenţă sau ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compormiţătoare pentru unul sau pentru altul, la o acţiune sau omisiune, în vederea obţinerii unui folos injust.

În aceste condiţii, nu sunt dovedite utilitatea şi necesitatea efectuării unei percheziţii, în situaţia în care nu există nici o dovadă a refuzului învinuitului de a pune la dispoziţia organelor de urmărire penală înscrisurile vizate, acestea putând fi dispuse în original, în temeiul art. 97 C. pr. Pen., sau obţinute de la societăţile contractante, prin comunicarea unor copii conform cu originalul, precum şi după actele conexe.

Citeste mai departe